De ce minti?

Stimați ascultători, vreau să vă adresez o întrebare cât se poate de sinceră. Cunoașteți pe cineva care minte și nu își dă seama când o face? Daca da, vă rog frumos să îi dați un pumn in frunte și să fugiți de el ca de dracul în persoană.

Azi am avut proasta inspirație să merg pe stradă la momentul nepotrivit, prin locul nepotrivit. Pe lângă faptul că era să fiu mâncat de 3 mii de miliarde de câini, am mai și dat ochii cu... o cunoștință să-i zic. Mă rog, nu prea se poate numi cunoștință, dar îi spunem așa. Prieten în niciun caz, n-am prieteni așa oligofreni. Ei, dragii ascultători, cunoștința asta a mea s-a gândit că ar fi bine să-mi omoare timpul meu prețios cu povestiri de-ale lui. Hai, n-ar fi fost asta o problemă. Puteam să-mi rup 15-20 minute să-l ascult pe bou. Problema a fost că urechile mele n-au auzit nici de la Ion Creangă așa ceva. Pe cuvântul meu de onoare că Ion Creangă, atunci când îl ascultam/citeam, părea mai credibil când zicea de ce pula mea zicea el acolo(că oricum nu mai știu). Nu o să stau să scriu aici ce zicea ăla pentru că ar însemna să destabilizez internetul și eventual să formez o gaură neagră în care să se ducă toate informațiile, exact cum se duce rahatul când tragi apa. N-o să vă chinui nici pe voi să citiți asemenea dobitocenii, dobitocenii cum numai înuși Cărtărescu ori alt deștept ieșit peste noapte putea să spună. Eu țin la voi și la sănătatea voastră mintală, așa că vă rog insistent să ucideți aceste bestii ieșite din neantul timpului, ca niște creaturi trimise de Hades însuși, și să ne scăpați pe toți de un chin uriaș. Nu doresc nimănui să audă ce-am auzit eu azi.
Problema cea mai mare era că nici măcar el nu-și dădea seama că minte. Știu că era și o boală, dar nu mai știu cum îi zice. Spor la ucis zombi, apocalipsa vine!