Culmea romantismului

Te simpatizez. Este ciudat să-ți spun că te iubesc dar cu toate astea iubesc parfumul tău, iubesc culoarea ta, iubesc felul în care miroși când te aduc acasă. Ești indispensabilă.
Fără tine viața nu ar mai fi la fel. Fără tine mă simt gol, pustiu. Când am mai mare nevoie de tine, mă părăsești, nu te găsesc, nu ești acolo, pentru mine, când ar conta mai mult. Asta mă enervează la culme dar eu continui să fiu dependent de tine. Eu continui să te caut și să te doresc. Culmea, când nu am așa multă nevoie de tine, te găsesc și ești lângă mine. De ce?? De ce nu ești mereu lângă mine? Mă simt murdar când nu te am, mă simt urât, mă simt împuțit.
Am încercat de n ori să te înlocuiesc dar nimic nu se compară cu tine. Absolut nimic.
Tu ești singură, unică. Tu ești Zewa, hârtia igienică nr. 1. Nu mă mai lasă la greu...